volti dubito (expr. it. „întoarce grabnic”), indicație de întoarcere a foii, utilizată în manuscrise sau în partituri* vechi tipărite, aflate la sfârșitul unei pagini unde s-ar putea crede, dintr-un motiv sau altul (o dublă bară (II, 4), o cadență (1)), că se află finalul piesei. De obicei apare abrev. v.s.